duminică, 15 februarie 2009

Întâmplare amuzantă...(acum)

De dimineaţă, la cafea, ascultănd muzică la radio, mi-am amintit de o întâmplare care acum mă amuză. Acum (aproximativ) o lună am plecat, mai pe seară, cu sor'mea până la un supermarket.

Ne-am plimbat noi pe acolo, am luat lucrurile după care am plecat, am râs, am glumit şi ne-am aşezat şi noi la coadă, să plătim. Şi cum stăteam noi doua la rând (eu "dirijam" căruţul, sor'mea era în dreapta mea) , mă loveşte cineva din spate. Mă întorc, cu o moacă vizibil deranjată, la persoana din spate cu intenţia să întreb ce problemă are cu mine... DAMN!!! It was a crazy person... Şi nu zic asta ca pe o jignire, se vedea pe faţa omului că are probleme psihice... Până să deschid gura să zic ceva, respectivu' zice: "Avansaţi!" , la care sor'mea : "Unde să avansăm?... sunt două doamne înaintea noastră, vreţi să ne urcăm cu caruţul pe ele?". Individu' se retrage, moment în care sor'mea zice: "Frate ce cartier dubios...". Domnu' revine, se face că ia ceva de pe raftul de lângă sor'mea şi îi zice: " ... e dubios pentru oameni dubioşi, pentru cei normali este un cartier normal", sor'mea continuă: " pentru mine, că sunt normală, e dubios"... în fine, ăsta a fost un schimb inutil de replici. Domnu' pleacă iar, se mai plimbă puţin, şi revine la coadă, pe randul paralel. ACUM MĂ IA DE GÂT !(ăsta e un gest amical, dar de la un om cu probleme , îl percepi ALTFEL). Mă întorc şi îi zic : "Dacă mai pui mâna pe mine o singură dată te plesnesc !" (eram deja puţin panicată, reacţia era de autoapărare, ca orice om normal care se simte "agresat")
Nu ştiu ce mai zice şi sor'mea pe acolo, ideea e că vorbeam un pic mai tare decât în mod normal. Reacţia lui a fost exact ca cea a unui melc, s-a strâns, s-a retras. A început să zică: "Doamne, ce femei nebune!...aveţi probleme, sunteţi nebune!" .Nebunu' te face nebun... TARE!
Meanwhile, ne aude un bodyguard care era prin zonă şi se uită spre noi, eu îi fac semn să vină, domnul vine şi îi zic: "Nu va suparaţi, se pare că avem şi noi o problemă, domnul nu prea vrea să ne lase în pace... nu i-am făcut nimic, dar el se ia de noi" , nebunu' zice iar" nu e nici o problemă aici, nu e nimic, mi-am cerut scuze, nu avem nici o problemă".... repeta obsesiv câte o propoziţie... bodyguardul se retrage cu promisiunea că dacă se mai întâmplă ceva o să intervină. Îi mulţumim şi continuăm să ne vedem de ale noastre.
O femeie mai bătrână se aşează la coadă în spatele nostru, nebunu' de pe rândul paralel sare cu gura: "Ţineţi randu' doamnă, eu eram în spatele fetelor!", doamna se scuză şi se retrage. Bodyguardul era cu ochii pe noi , că nebunu' tot tragea să ajungă lângă noi .... Eram un pic cam speriate, trebuie să recunosc. Sor'mea când vede că ăsta începe iar să împingă căruţu' să dea peste mine, peste noi, se duce la domnul care deja îşi strânsese colegii, şi îi zice: "Ştiţi, omul ăla are probleme, se vede pe faţa lui, noi nu plecăm până nu se rezolvă "situaţia" asta într-un fel...", domnii au promis să îl mai reţină pe nebun până ajungem noi un pic mai departe, ca să evităm orice fel de confruntare.
Am ieşit de acolo, am făcut sprint până acasă, tremuram ca două proaste, râdeam isteric ş.a.

Acum ma întreb care ar fi fost situaţia dacă nu ne-ar fi ajutat domnii despre care am vorbit mai sus... Nu asta le e datoria. Ei trebuie doar să verifice pungile oamenilor înainte să intre în magazin, şi eventual să semenze produsele achiziţionate din afara magazinului respectiv.
Le mulţumim domnilor pentru ajutor!

Anyway, sper ca povestea asta vă amuză la fel de mult cum mă amuză şi pe mine (acum) ...
And remember: Have Fun! :D

Un comentariu:

Anonim spunea...

E amuzanta, dar si scarry in acelasi timp. M-as panica teribil. Norocul tau ca ai avut-o pe sora ta langat tine. Daca lucrurile stateau altfel, una din voi il tinea si alta dadea cu plasele :))